-Metoda asta "psihologică", necesită timp, minim două săptămâni, dar noi nu avem atât Mona... Avem doar 5 zile până se întoarce ăsta.
-Zi-mi ce ai în gând.
-Îţi voi explica mai târziu. Acum ia zi, ai căcatul ăla de telefon la tine? Că la hotel nu te-am văzut cu el...
-Da, îl am. Ştiam că nu suporţi telefoanele şi l-am ţinut închis în geantă. În vâltoarea evenimentelor Uscatu' a uitat să-mi percheziţioneze poşeta , dar nu ştiu câtă baterie mai are.
-Merge în Italia?
-Sigur că merge, că aşa l-am averti...se opri brusc. Îşi aminti gafa făcută şi o lacrimă îi alunecă pe obraz. Se uită la mine fără să zică nimic, dar totuşi exprima 1000 de scuze. O iertasem de când am deschis ochii...

Cu un gest reflex am tras-o pe Mona în spatele meu. Nu îmi era frică de Uscatu'. Trecuseră ani de la bătăile pe care mi le administra când eram un nimeni. Acum sunt Fane Mutu. Nu sunt orice bulangiu. Mândria mea aproape proverbială mă făcea să dau din gură aiurea, si nu realizam că o puneam şi pe Mona în primejdie.
-Ce cauţi aici, futu-te-n gură? Ce-s cu gorilele astea? De ce nu ai venit singur, dacă aveai sânge în coaie? ha ha...râd forţat.
-Am auzit că mă cauţi  şi nu puteam rata revederea cu un vechi prieten... Ce mai faci "prietene"? aceeaşi grimasă şi pe faţa lui ce se voia a fi râs. Mă întorc şi urlu disperat către Mona:
-Vezi pe cine ai apărat? Vezi ce şarpe ai ţinut la sân? Vezi pentru cine aproape te-am înjunghiat? Offf... Nu o vedeam decât pe ea vinovată de apariţia neaşteptată a Uscatului şi voiam să-i zic mai multe în impulsivitatea mea, dar nu puteam scăpa din ochi pericolul. Mai văzusem o armă în faţa mea, o ţinusem în mână, dar niciuna nu am văzut-o dinspre ţeavă. Nu ştiam ce vrea Mihai, nu ştiam de ce a avut tupeul să mă sfideze. Nu ştiam nimic.
-Zii ce vrei, Uscatule. Că nu mă sperii cu gorilele tale... atât am am apucat să mai zic că un pat de pistol în cap m-a pus la pământ. Credea că îmi ia lumina cu atât, dar eu am continuat să mătăhăi pe jos. Atunci au tăbărât toţi pe mine şi nu mai ştiu nimic. Credeam că am murit.